Treceți la conținutul principal

Un film bun

  
A trecut ceva timp de cand nu am mai scris, iar asta din cauza problemelor cu laptopul, care sper sa se remedieze cat de curand. 

Sunt foarte entuziasmata in legatura cu un film pe care am avut ocazia sa il urmaresc aseara, "Voces inocentes", sau, tradus de romanii nostrii exceptionali, "Voci inocente in casa de carton". Film care ne introduce treptat in viata lui Chava, un pusti de 11 ani, care, obligat de circumstante, trebuie sa se transforme in "barbatul familiei", dupa ce tatal i-a abandonat, pe el si familia lui, in plin Razboi Civil. In timpul decadei anilor '80 in El Salvador, fortele armate ale guvernului recrutau copii de 12 ani, scotandu-i pur si simplu cu forta din scoli. Daca Chava are noroc, mai are un an de inocenta, pana va ajunge la randul lui, inrolat si luptand impotriva rebelilor FMLN ( Frente Farabundo Marti para la Liberacion Nacional). Viata micutului Chava se transforma intr-o lupta pentru supravietuire, in care trebuie sa tina piept nu numai focurilor de arma, dar si efectelor violentei stradale zilnice. Avand iubirea mamei lui ca unica arma si indragostit de o colega de clasa, Chava gaseste curajul de a infrunta pericolele si de a-si tine inima deschisa, contrar situatiei dezolante in care se afla.

In final, Chava reuseste sa scape de recrutarea fortelor armate si fuge in Statele Unite, iar dupa 6 ani de la despartire, se reuneste cu familia lui.

Filmul a aparut in anul 2004 si il are ca protagonist pe Carlos Padilla (Chava).

Din pacate, nu am mai reusit sa aflu nimic despre Carlos Padilla, insa mi s-a parut extrem de potrivit pentru rolul lui Chava, o interpretare extraordinara a unui baietel de 11 ani. 

Il recomand cu mare placere, chiar daca nu este genul de film care sa va relaxeze, puteti profita de informatiile pe care vi le ofera si de adrenalina constanta de-a lungul celor 106 minute.

O seara frumoasa!





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O afacere nereusita

Azi stiu sigur despre ce vreau sa scriu. Despre cei ce au fost; cei ce au fost "iubirea vietii". E oarecum amuzant acum, cand ma gandesc ca nu demult, credeam cu tarie ca nu toate lucrurile au un sfarsit. Sau, cel putin, pentru mine nu aveau un sfarsit. Imi spuneam: mie nu mi se poate intampla nimic din ce nu pot controla, stiu ce simt si ceea ce simt acum o sa simt mereu, ce se poate schimba? Si chiar daca s-ar schimba ceva, cu siguranta m-as putea adapta, as anticipa, cu siguranta, evenimentul, si as continua in echilibrul de pana atunci. Exact asa n-a fost! Se pare ca imi cam place sa fiu sigura de lucruri relative, cum e dragostea. Dragostea vine si pleaca atunci cand nu te astepti. Si nu vine suav si linistit. Vine si te loveste puternic. Vine ca un soare puternic si pleaca exact ca o usa trantita in nas. Si oricat de mult ti-ai dori sa o redeschizi, nu poti uita, ca odata te-a ranit si ca s-ar putea sa produca daune iremediabile la urmatoarea incercare. O relat...

Stop romanticizing the pathetic

With the years passing by, I found some harsh truths about love: ♤ Intense feelings do not equal love. ♤ Yes, you can be easily forgotten. It might feel sudden, but for the other one, this was already prepared for quite some time. ♤ Sudden end of a relationship is like experiencing a death. ♤ Narcissists are a threat and they are more common than expected. ♤ Rip the band-aid at the first red flag. Your intuition is never wrong. ♤ I found 3 markers of a toxic relationship: love cycles, with each leaving you worse than the previous one; obsession and make belief - denying reality; no evolution for you, as an individual, inside the relationship - fear takes over. ♤ The amount of effort and thought you put into it is not reciprocated, therefore the imbalance in intensity. ♤ You see the signs. They only get worse. ♤ You are allowed to be blind once. Afterwards, control your mind and redirect the energy towards you. ♤ They do not care. Don't ask yourself any question. Move...

La un ceai cu scortisoara

Oare de ce ne multumim mereu cu lucruri mediocre, care nu ne fac fericiti pe deplin, asa cum meritam? Ne gandim ca poate ceva mai bun nu o sa gasim?! Cum ar fi o slujba mai buna, un partener mai bun. Oamenii din jurul nostru ne influenteaza succesul si visele atat de mult ca nu ne dam seama. Suntem niste roboti programati sa creada ca in lumea asta singura optiune este sa supravietuim, nu sa profitam de faptul ca putem avea tot ce ne dorim si ca asta nu este un pacat. Se spune ca salariul tau reprezinta media salariilor celor mai apropiate 5 persoane din viata ta. Si asta se aplica si in cazul dragostei, sau al sanatatii. Gandeste-te putin! Si tot ceea ce facem este sa ne victimizam. Ne intalnim cu prietenii sa mai dicutam despre cum nu mai avem bani, ne certam cu iubita/ul, am ramas cu masina in pana inaintea unei intalniri importante si cum toate sunt evenimente asupra carora nu aveam sau aveam foarte putin control. In loc sa obtinem ceea ce din nastere ne este cuvenit, ne impiedicam...