Treceți la conținutul principal

Oldies, but tv goldies



Am reinceput, zilele trecute, sa urmaresc Gilmore Girls, un serial pe care imi amintesc ca il urmaream cu sufletul la gura pe Acasa, cu ceva ani in urma. Si aveam parte de un singur episod pe saptamana, duminica, de la 20:30. Cele doua Lorelai Gilmore, mama si fiica, au o relatie extraordinara, sunt cele mai bune prietene si isi impartasesc orice lucru, bun sau rau. Fetele Gilmore traiesc in Stars Hollow, Conneticut, un mic oras fictional, prezentat a fi situat la 30 de minute de Hartford, unde toti locuitorii se cunosc intre ei. Lorelai, 32, a nascut-o pe Rory la 16 ani, drept urmare, relatia lui Lorelai cu parintii rigurosi si interesati de statutul social, nu este una extraordinara. Rory este prezentata ca avand 16 ani, studiind la Chilton, un liceu cu renume, visand sa ajunga sa invete la Harvard.
Ce mi se pare deosebit in legatura cu serialul asta, este faptul ca nu este neglijat nici cel mai mic detaliu, se creaza o poveste fantastica in jurul acestor doua femei, totul fiind imbogatit de un dialog consistent si extrem de interesant.
Abia am terminat sezonul 1 si mi se pare amuzant cand imi amintesc ce mult asteptam fiecare episod. Tin minte ca imi placea de primul iubit din serial al lui Rory, Dean, care abia se mutase in oras si lucra la supermarketul local. Cand incepea genericul, ma uitam sa vad daca scrie numele actorului,daca apare in episodul respectiv sau nu. :) Daca tot asteptam o saptamana, macar sa fi meritat asteptarea.

Some memorable quotes:

Michel: Well, you know what happens when you assume.
Lorelai: What?
Michel: I don't know. Something about a donkey. It is a stupid American phrase
Lorelai: What happened? The reception on the phone sucked. All I heard was "Rory" and "Chilton" and "Get down here." Whose butt do I have to kick?
Rory: We didn't go to breakfast.
Lorelai: What are you talking about?
Rory: We came here. They broke into the headmaster's office as the big initiation.
Lorelai: Ugh, those stupid girls.
Rory: Uh huh. Part of the initiation was ringing a bell. So, that's what I was doing when security showed up and they called you.
Lorelai: That's what you got busted for? That's it? Bell-ringing?
Rory: Yes.
Lorelai: Were you at least smoking a Cuban cigar while you were doing it?
Rory: Mom.
Lorelai: No, I mean, "bad girl, how many times have I told you not to ring bells?"
Rory: [interrupting] Let's go.
Lorelai: [continuing] "They can dent, or scratch, and they make dogs go crazy. Who do you think you are, the Hunchback of Notre Dame? Are you French? Circular? I don't think so."
Rory: I'm walking to the car now.
Lorelai: [later] Was it a big bell at least?

Comentarii

Jessie j:) a spus…
Mie imi place de al doile iubit al lui rory, jess. Și eu ziceam ,, vreau săl văd pe jess în generic!,,. Și da fetele gilmore de luni pana vineri pe diva de la 8

Postări populare de pe acest blog

La un ceai cu scortisoara

Oare de ce ne multumim mereu cu lucruri mediocre, care nu ne fac fericiti pe deplin, asa cum meritam? Ne gandim ca poate ceva mai bun nu o sa gasim?! Cum ar fi o slujba mai buna, un partener mai bun. Oamenii din jurul nostru ne influenteaza succesul si visele atat de mult ca nu ne dam seama. Suntem niste roboti programati sa creada ca in lumea asta singura optiune este sa supravietuim, nu sa profitam de faptul ca putem avea tot ce ne dorim si ca asta nu este un pacat. Se spune ca salariul tau reprezinta media salariilor celor mai apropiate 5 persoane din viata ta. Si asta se aplica si in cazul dragostei, sau al sanatatii. Gandeste-te putin! Si tot ceea ce facem este sa ne victimizam. Ne intalnim cu prietenii sa mai dicutam despre cum nu mai avem bani, ne certam cu iubita/ul, am ramas cu masina in pana inaintea unei intalniri importante si cum toate sunt evenimente asupra carora nu aveam sau aveam foarte putin control. In loc sa obtinem ceea ce din nastere ne este cuvenit, ne impiedicam...

New books :)

Am vrut sa scriu azi, deoarece sunt entuziasmata. Am fost la British Council sa imi iau niste carti si m-am hotarat asupra a doua carti de fictiune si alte doua de business si drept international. Una din carti se numeste "The Kaiser's last kiss", de Alan Judd. E chiar funny, dar fata de la biroul de la care imprumutam cartile, a zambit cand a vazut ca am luat aceasta carte. Si in gandul meu imi spuneam: De ce?! Ce e asa ciudat ca o fata sa citeasca romane despre Al Doilea Razboi Mondial si exilari? E tentatia titlului...ultimul sarut. Cine? Cui? Unde? Cum? NU?!:D A doua este "Gifted", de Nikita Lalwani. Este vorba de o fetita inzestrata cu darul numerelor, al matematicii. Apoi vine "The European Court and Civil Society", de Rachel A. Cichowski. Am vrut sa stiu mai multe despre Uniunea Europeana si despre dreptul international. Siiiii..."Why you're DUMB, SICK & Broke... And how to get SMART, HEALTHY & RICH", de Randy Gage. Cred ca...

O afacere nereusita

Azi stiu sigur despre ce vreau sa scriu. Despre cei ce au fost; cei ce au fost "iubirea vietii". E oarecum amuzant acum, cand ma gandesc ca nu demult, credeam cu tarie ca nu toate lucrurile au un sfarsit. Sau, cel putin, pentru mine nu aveau un sfarsit. Imi spuneam: mie nu mi se poate intampla nimic din ce nu pot controla, stiu ce simt si ceea ce simt acum o sa simt mereu, ce se poate schimba? Si chiar daca s-ar schimba ceva, cu siguranta m-as putea adapta, as anticipa, cu siguranta, evenimentul, si as continua in echilibrul de pana atunci. Exact asa n-a fost! Se pare ca imi cam place sa fiu sigura de lucruri relative, cum e dragostea. Dragostea vine si pleaca atunci cand nu te astepti. Si nu vine suav si linistit. Vine si te loveste puternic. Vine ca un soare puternic si pleaca exact ca o usa trantita in nas. Si oricat de mult ti-ai dori sa o redeschizi, nu poti uita, ca odata te-a ranit si ca s-ar putea sa produca daune iremediabile la urmatoarea incercare. O relat...