Azi stiu sigur despre ce vreau sa scriu. Despre cei ce au fost; cei ce au fost "iubirea vietii".
E oarecum amuzant acum, cand ma gandesc ca nu demult, credeam cu tarie ca nu toate lucrurile au un sfarsit. Sau, cel putin, pentru mine nu aveau un sfarsit. Imi spuneam: mie nu mi se poate intampla nimic din ce nu pot controla, stiu ce simt si ceea ce simt acum o sa simt mereu, ce se poate schimba? Si chiar daca s-ar schimba ceva, cu siguranta m-as putea adapta, as anticipa, cu siguranta, evenimentul, si as continua in echilibrul de pana atunci.
Exact asa n-a fost!
Se pare ca imi cam place sa fiu sigura de lucruri relative, cum e dragostea. Dragostea vine si pleaca atunci cand nu te astepti. Si nu vine suav si linistit. Vine si te loveste puternic. Vine ca un soare puternic si pleaca exact ca o usa trantita in nas. Si oricat de mult ti-ai dori sa o redeschizi, nu poti uita, ca odata te-a ranit si ca s-ar putea sa produca daune iremediabile la urmatoarea incercare.
O relatie este, de fapt, o afacere cu reguli clare, limite si cerinte. Ca sa incepi afacerea asta, ai nevoie de dragoste: dragostea impartasita, acordul partilor. Inceputul e frumos, esti entuziasmat, nestiind exact ce te asteapta, sperand la tot ce e mai bun. Entuziasmul asta te agita, te face sa te detasezi usor de realitate si ajungi sa iti creezi lumea aia in care voi detineti monopolul. In lumea aia, totul e frumos, insorit, e libertate si fericire. Pas cu pas, patrunzi mai adanc si descoperi mici probleme, mici scapari. Dar continui, ca esti un potential antreprenor de succes si esti ambitios, nu renunti la prima neintelegere aparuta. Observi ca strategia ta nu functioneaza, ca oricat de mult l-ai iubi pe celalalt si oricat de importanta ar fi relatia asta a voastra pentru tine, sunteti foarte diferiti. Si asta observi abia acum, acum cand in toata libertatea asta minunata a voastra, incepi sa te simti ingradit. Incepe sa ploua. Alergi sa te adapostesti, dar el nu vine. Pentru el nu ploua. El ramane in lumea voastra, iar tu te reintorci la realitate. Lumea voastra care acum este a lui si o poate imparti cu alt suflet pereche, care nu, nu esti tu.
Pana la urma, se pare, ca am avut parte de o afacere nereusita. Inca nu imi dau seama ce pas am gresit, dar stiu ca am facut tot posibilul sa o fac sa functioneze si asta imi ofera, oarecum, o satisfactie.
Acum incerc sa gasesc un alt taram ratacit, un soare orbitor, care sa ma mai faca sa cred pentru o perioada, ca unele lucruri nu au sfarsit.
Comentarii
In caz contrar aminteste-ti frumoasele cuvinte ale istetei Jamie Sullivan personajul interpretat magistral de Mandy Moore in A walk to remember, film pe care l-ai vazut.
Si aici vorbim de viata reala, viata care nu e deloc ca in filmul de care ai amintit.
Ce am invatat eu din "A walk to Remember" este ca totul se termina la un moment dat si ceea ce putem face este sa evoluam si sa profitam de toate oportunitatile care ne apar in cale.
Loialitate si respect zici? Sunt 2 valori nepretuite dar tot odata cel mai usor de mimat, si chiar sincere de ar fi sunt egal cu zero fara intelegere, rabdare, afectiune, dorinta si nu in ultimul rand iubire.
Cat despre a doua sansa, cred ca e unul din cele mai frumoase lucruri care i se pot intampla unui om care a gresit. Oameni isteti o percep ca pe un nou inceput dar cu toate detaliile incluse ( greseli, amintiri frumoase si mai putin frumoase, ce a fost bine, ce nu a fost etc).
Acum, ajungand la ultima parte din post-ul tau o sa te contrazic putin si am sa zic te inseli, "nu totul se termina" unele lucruri raman nemuritoare, in cazul lor ea va ramane mereu in inima lui (chiar daca sunt 2 personaje, tema finala era ca dragostea lor este nemuritoare, de aceea faceam referire la cuvintele ei care faceau referire la ideea ei despre dragoste, idee pe care i-a transmis-o si lui, take care..:*