Treceți la conținutul principal

Octombrie




Octombrie nu e o luna deosebita pentru mine. Nu are nici o semnificatie. E o luna ca oricare alta, azi fiind o zi ca oricare alta si o ora ca oricare alta.
Dar sunt fericita si linistita. Ma gandesc la faptul ca si tu, cel care citesti, imi dai dreptate cand spun ca nu e nimic mai frumos decat sa fii linistit si sa te simti implinit. Sa stii ca toate functioneaza bine. Asta pentru ca stii cum e sa fie si rau. Si acum cand cineva te intreaba: "Ce faci?" nu mai sari repede cu raspunsul plictisit de: "Bine."
Nu faci doar bine. Faci ceea ce iti doresti. Traiesti, pictezi, razi impreuna cu oamenii dragi, vezi un film pe care ti l-ai dorit sa il vezi de mult, muncesti pana tarziu pentru a realiza ceea ce iti doresti, pentru a nu trece o zi fara sa realizezi ceva. Poate in momentul asta ai parte de prima intalnire, sau, de ce nu, de ultima. Poate te indragostesti, poate incerci sa uiti, poate esti fericit alaturi de persoana potrivita, sau fericit singur.
Dar nu faci doar "bine". Traiesti asa cum stii tu mai bine. Si daca te gandesti ca astazi familia iti este sanatoasa, tu esti sanatos si implinit, parca nu ai cum sa nu apreciezi acest moment.
Eu sunt departe de orasul in care am trait 25 de ani, departe de parintii si de casa mea, insa ma simt fericita si apreciez faptul ca viata m-a adus unde m-a adus. Si m-a facut mai puternica. Imi notasem zilele trecute cateva cuvinte care mi-au placut tare mult:

 "Where we love is home. Home that the feet may leave, but not our hearts."

Nimic mai adevarat. Si in suflet pastrez toate lunile de octombrie, de marti, toate orele 18:45 petrecute...acasa.


"One never reaches home, she said. But where paths that have an affinity for each other intersect, the whole world looks like home, for a time."

Tu cum esti astazi? :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Oldies, but tv goldies

Am reinceput, zilele trecute, sa urmaresc Gilmore Girls, un serial pe care imi amintesc ca il urmaream cu sufletul la gura pe Acasa, cu ceva ani in urma. Si aveam parte de un singur episod pe saptamana, duminica, de la 20:30. Cele doua Lorelai Gilmore, mama si fiica, au o relatie extraordinara, sunt cele mai bune prietene si isi impartasesc orice lucru, bun sau rau. Fetele Gilmore traiesc in Stars Hollow, Conneticut, un mic oras fictional, prezentat a fi situat la 30 de minute de Hartford, unde toti locuitorii se cunosc intre ei. Lorelai, 32, a nascut-o pe Rory la 16 ani, drept urmare, relatia lui Lorelai cu parintii rigurosi si interesati de statutul social, nu este una extraordinara. Rory este prezentata ca avand 16 ani, studiind la Chilton, un liceu cu renume, visand sa ajunga sa invete la Harvard. Ce mi se pare deosebit in legatura cu serialul asta, este faptul ca nu este neglijat nici cel mai mic detaliu, se creaza o poveste fantastica in jurul acestor doua femei, totul fiind i

Eu nu "Ma mut la mama"!

 Am avut parte de o surpriza pe data de 1 Martie, in sensul in care mama mi-a facut cadou un bilet la piesa :"Ma mut la mama". Ironie sau nu, pe aceasta cale ii transmit faptul ca nu intentionez sa ma mut la ea prea curand. :) O comedie de Andreas Petrescu si, citez, "un pic Gabriel Fatu", care ii are in distributie pe Adriana Trandafir, Andreas Petrescu si Gabriel Fatu, in regia lui Gelu Colceag. Si asa de intorc cei doi fii, certati cu ale lor Cristine, la mamica lor. Unul dintre ei inselat, celalalt susceptibil a fi inselat, pentru ca al lui copil pronunta numele de "tata" in timp ce urmareste un prezentator tv. "Mamica", pe de alta parte, are un iubit student, astfel incat decizia baietilor iubiti de a se muta temporar la ea, nu ii surade absolut deloc. Nevoia mamei de dragoste, pe atat de naturala pentru orice fiinta de pe acest pamant, este pe atat de nenaturala in viziunea celor doi frati. Mama nu este o femeie, mama este...MAMA

The two different versions

Ea: Priveste in capatul opus al camerei, plictisita si pierduta printre ganduri, analizand, ca orice femeie, faptul ca e o vreme prea frumoasa de stat la birou, ca a mancat prea mult la masa de pranz si iar nu o sa ii mai vina rochia rosie care ii scoate in evidenta ochii. Se incrunta. Iar si-a propus ceva si nu s-a tinut de treaba. De maine, cu sigurana va schimba ceva! Gandul asta o multumeste. El: Intra in camera, saluta pe toata lumea si incearca sa isi rezolve rapid o problema, uitandu-se la ceasul care ii spune ca in cateva minute incepe sedinta. N-are timp de discutii, asa ca se concentreaza doar la ce crede ca ar mai putea adauga in prezentare. Ridica ochii din dosarul pe care il tine strans in brate si o vede."Au! Probabil e noua. Arata bine. Cam suparata. Ochi frumosi, picioare lungi.Trebuie sa o cunosc." Ea: Il vede. O fixeaza cu privirea. Cine o mai fi si asta? E dragut. E chiar dragut. Ar trebui sa-i spuna cineva, totusi, ca are cravata stramba. Ce frumos