Treceți la conținutul principal

Magnifique David Suchet as detective Hercule Poirot



“Ah, but life is like that! It does not permit you to arrange and order it as you will. It will not permit you to escape emotion, to live by the intellect and by reason! You cannot say, 'I will feel so much and no more.' Life, Mr. Welman, whatever else it is, is not reasonable. [Hercule Poirot]” 

          We all know there is one Belgian detective that we admire and appreciate, brought to life by one great actor - David Suchet. Why did I choose to write about him? It is because I honestly believe it to be the only television series that makes me want to watch it over and over again, that never loses its charm and elegance. Spending time watching Poirot exercising his little grey cells is something ideal whenever I get some free time.

          Oh, how I love to see this little Belgian man in David Suchet. Such a funny, brilliant man he brings to life: tidy, orderly, a man that enjoys symmetry and being alone.  The character of Poirot was created in 1916, by the great Dame Agatha Christie, and he appeared since in 33 novels and 65 short stories and is "the only fictional character to be honored with a front page obituary on The New York Times." (poirot.us) 

         His interest in psychology, behaviorism, not doing the "dirty" police work, as in taking fingerprints and settling with the obvious it is quite fascinating to me. People are such complex beings, hard to read through the surface, but usually vulnerable and full of emotions on the inside. Our skins, our eyes, our gestures keep a trace of the events we have been through. We dissimulate, we open up, we struggle, we persevere, we love deeply, we forgive, we recover, we suffer, we endure, we win, we feel ecstatic, we are...human. 
        
 And Hercule Poirot knows how to take advantage of that.




Picture by Rex Features - www.telegraph.co.uk

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Oldies, but tv goldies

Am reinceput, zilele trecute, sa urmaresc Gilmore Girls, un serial pe care imi amintesc ca il urmaream cu sufletul la gura pe Acasa, cu ceva ani in urma. Si aveam parte de un singur episod pe saptamana, duminica, de la 20:30. Cele doua Lorelai Gilmore, mama si fiica, au o relatie extraordinara, sunt cele mai bune prietene si isi impartasesc orice lucru, bun sau rau. Fetele Gilmore traiesc in Stars Hollow, Conneticut, un mic oras fictional, prezentat a fi situat la 30 de minute de Hartford, unde toti locuitorii se cunosc intre ei. Lorelai, 32, a nascut-o pe Rory la 16 ani, drept urmare, relatia lui Lorelai cu parintii rigurosi si interesati de statutul social, nu este una extraordinara. Rory este prezentata ca avand 16 ani, studiind la Chilton, un liceu cu renume, visand sa ajunga sa invete la Harvard. Ce mi se pare deosebit in legatura cu serialul asta, este faptul ca nu este neglijat nici cel mai mic detaliu, se creaza o poveste fantastica in jurul acestor doua femei, totul fiind i

Eu nu "Ma mut la mama"!

 Am avut parte de o surpriza pe data de 1 Martie, in sensul in care mama mi-a facut cadou un bilet la piesa :"Ma mut la mama". Ironie sau nu, pe aceasta cale ii transmit faptul ca nu intentionez sa ma mut la ea prea curand. :) O comedie de Andreas Petrescu si, citez, "un pic Gabriel Fatu", care ii are in distributie pe Adriana Trandafir, Andreas Petrescu si Gabriel Fatu, in regia lui Gelu Colceag. Si asa de intorc cei doi fii, certati cu ale lor Cristine, la mamica lor. Unul dintre ei inselat, celalalt susceptibil a fi inselat, pentru ca al lui copil pronunta numele de "tata" in timp ce urmareste un prezentator tv. "Mamica", pe de alta parte, are un iubit student, astfel incat decizia baietilor iubiti de a se muta temporar la ea, nu ii surade absolut deloc. Nevoia mamei de dragoste, pe atat de naturala pentru orice fiinta de pe acest pamant, este pe atat de nenaturala in viziunea celor doi frati. Mama nu este o femeie, mama este...MAMA

The two different versions

Ea: Priveste in capatul opus al camerei, plictisita si pierduta printre ganduri, analizand, ca orice femeie, faptul ca e o vreme prea frumoasa de stat la birou, ca a mancat prea mult la masa de pranz si iar nu o sa ii mai vina rochia rosie care ii scoate in evidenta ochii. Se incrunta. Iar si-a propus ceva si nu s-a tinut de treaba. De maine, cu sigurana va schimba ceva! Gandul asta o multumeste. El: Intra in camera, saluta pe toata lumea si incearca sa isi rezolve rapid o problema, uitandu-se la ceasul care ii spune ca in cateva minute incepe sedinta. N-are timp de discutii, asa ca se concentreaza doar la ce crede ca ar mai putea adauga in prezentare. Ridica ochii din dosarul pe care il tine strans in brate si o vede."Au! Probabil e noua. Arata bine. Cam suparata. Ochi frumosi, picioare lungi.Trebuie sa o cunosc." Ea: Il vede. O fixeaza cu privirea. Cine o mai fi si asta? E dragut. E chiar dragut. Ar trebui sa-i spuna cineva, totusi, ca are cravata stramba. Ce frumos