Ea: Priveste in capatul opus al camerei, plictisita si pierduta printre ganduri, analizand, ca orice femeie, faptul ca e o vreme prea frumoasa de stat la birou, ca a mancat prea mult la masa de pranz si iar nu o sa ii mai vina rochia rosie care ii scoate in evidenta ochii. Se incrunta. Iar si-a propus ceva si nu s-a tinut de treaba. De maine, cu sigurana va schimba ceva! Gandul asta o multumeste.
El: Intra in camera, saluta pe toata lumea si incearca sa isi rezolve rapid o problema, uitandu-se la ceasul care ii spune ca in cateva minute incepe sedinta. N-are timp de discutii, asa ca se concentreaza doar la ce crede ca ar mai putea adauga in prezentare. Ridica ochii din dosarul pe care il tine strans in brate si o vede."Au! Probabil e noua. Arata bine. Cam suparata. Ochi frumosi, picioare lungi.Trebuie sa o cunosc."
Ea: Il vede. O fixeaza cu privirea. Cine o mai fi si asta? E dragut. E chiar dragut. Ar trebui sa-i spuna cineva, totusi, ca are cravata stramba. Ce frumos zambeste. Vine incoace. Panica. Bine ca fix azi am ales sa nu ma machiez.
- Buna, eu sunt Vlad, de la departamentul IT. Nu cred ca te-am mai vazut.
- Imi pare bine de cunostiinta, Vlad, eu sunt Anca. Nu ai fi avut cum, lucrez doar de cateva zile aici.
El: Imi place. De acum e usor. Trebuie sa ies cu ea.
Ea: Nu-nteleg de ce imi zambeste. Nu vad nimic amuzant. Crede ca deja m-a cucerit. Tipic.
El: Oare e interesata? Sa nu fac vreo prostie, astept sa imi dea un semn.
Ea: Dupa ce, mai devreme, m-am strambat la el, daca ii zambesc acum, o sa inteleaga ideea? Daca are o cravata urata si stramba, cum era sa reactionez? Dar, in rest, e perfect.
El: A zambit. Asta a fost. O scot in oras. Acum ma grabesc, dar o sa o sun.
To be continued...
P.S. Poza nu imi apartine.Poveste fictiva. Dedicata unor cupluri dragi.
Comentarii