Treceți la conținutul principal

Eu nu "Ma mut la mama"!




 Am avut parte de o surpriza pe data de 1 Martie, in sensul in care mama mi-a facut cadou un bilet la piesa :"Ma mut la mama". Ironie sau nu, pe aceasta cale ii transmit faptul ca nu intentionez sa ma mut la ea prea curand. :)

O comedie de Andreas Petrescu si, citez, "un pic Gabriel Fatu", care ii are in distributie pe Adriana Trandafir, Andreas Petrescu si Gabriel Fatu, in regia lui Gelu Colceag.

Si asa de intorc cei doi fii, certati cu ale lor Cristine, la mamica lor. Unul dintre ei inselat, celalalt susceptibil a fi inselat, pentru ca al lui copil pronunta numele de "tata" in timp ce urmareste un prezentator tv.

"Mamica", pe de alta parte, are un iubit student, astfel incat decizia baietilor iubiti de a se muta temporar la ea, nu ii surade absolut deloc.

Nevoia mamei de dragoste, pe atat de naturala pentru orice fiinta de pe acest pamant, este pe atat de nenaturala in viziunea celor doi frati. Mama nu este o femeie, mama este...MAMA!

Micile conflicte amuzante intre cei doi frati, monologurile mamei, sunt extrem de verosimile si te determina sa te gandesti la propria familie si, in cazul meu, sa fi fericit de faptul ca esti independent si ca nu ai vreo Cristina in viata ta :)

O piesa de teatru pe care o recomand cu multa placere!

 Pentru informatii si bilete:

www.teatrulmic.ro



O zi frumoasa!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La un ceai cu scortisoara

Oare de ce ne multumim mereu cu lucruri mediocre, care nu ne fac fericiti pe deplin, asa cum meritam? Ne gandim ca poate ceva mai bun nu o sa gasim?! Cum ar fi o slujba mai buna, un partener mai bun. Oamenii din jurul nostru ne influenteaza succesul si visele atat de mult ca nu ne dam seama. Suntem niste roboti programati sa creada ca in lumea asta singura optiune este sa supravietuim, nu sa profitam de faptul ca putem avea tot ce ne dorim si ca asta nu este un pacat. Se spune ca salariul tau reprezinta media salariilor celor mai apropiate 5 persoane din viata ta. Si asta se aplica si in cazul dragostei, sau al sanatatii. Gandeste-te putin! Si tot ceea ce facem este sa ne victimizam. Ne intalnim cu prietenii sa mai dicutam despre cum nu mai avem bani, ne certam cu iubita/ul, am ramas cu masina in pana inaintea unei intalniri importante si cum toate sunt evenimente asupra carora nu aveam sau aveam foarte putin control. In loc sa obtinem ceea ce din nastere ne este cuvenit, ne impiedicam...

New books :)

Am vrut sa scriu azi, deoarece sunt entuziasmata. Am fost la British Council sa imi iau niste carti si m-am hotarat asupra a doua carti de fictiune si alte doua de business si drept international. Una din carti se numeste "The Kaiser's last kiss", de Alan Judd. E chiar funny, dar fata de la biroul de la care imprumutam cartile, a zambit cand a vazut ca am luat aceasta carte. Si in gandul meu imi spuneam: De ce?! Ce e asa ciudat ca o fata sa citeasca romane despre Al Doilea Razboi Mondial si exilari? E tentatia titlului...ultimul sarut. Cine? Cui? Unde? Cum? NU?!:D A doua este "Gifted", de Nikita Lalwani. Este vorba de o fetita inzestrata cu darul numerelor, al matematicii. Apoi vine "The European Court and Civil Society", de Rachel A. Cichowski. Am vrut sa stiu mai multe despre Uniunea Europeana si despre dreptul international. Siiiii..."Why you're DUMB, SICK & Broke... And how to get SMART, HEALTHY & RICH", de Randy Gage. Cred ca...

O afacere nereusita

Azi stiu sigur despre ce vreau sa scriu. Despre cei ce au fost; cei ce au fost "iubirea vietii". E oarecum amuzant acum, cand ma gandesc ca nu demult, credeam cu tarie ca nu toate lucrurile au un sfarsit. Sau, cel putin, pentru mine nu aveau un sfarsit. Imi spuneam: mie nu mi se poate intampla nimic din ce nu pot controla, stiu ce simt si ceea ce simt acum o sa simt mereu, ce se poate schimba? Si chiar daca s-ar schimba ceva, cu siguranta m-as putea adapta, as anticipa, cu siguranta, evenimentul, si as continua in echilibrul de pana atunci. Exact asa n-a fost! Se pare ca imi cam place sa fiu sigura de lucruri relative, cum e dragostea. Dragostea vine si pleaca atunci cand nu te astepti. Si nu vine suav si linistit. Vine si te loveste puternic. Vine ca un soare puternic si pleaca exact ca o usa trantita in nas. Si oricat de mult ti-ai dori sa o redeschizi, nu poti uita, ca odata te-a ranit si ca s-ar putea sa produca daune iremediabile la urmatoarea incercare. O relat...