Treceți la conținutul principal

The two different versions





Ea: Priveste in capatul opus al camerei, plictisita si pierduta printre ganduri, analizand, ca orice femeie, faptul ca e o vreme prea frumoasa de stat la birou, ca a mancat prea mult la masa de pranz si iar nu o sa ii mai vina rochia rosie care ii scoate in evidenta ochii. Se incrunta. Iar si-a propus ceva si nu s-a tinut de treaba. De maine, cu sigurana va schimba ceva! Gandul asta o multumeste.

El: Intra in camera, saluta pe toata lumea si incearca sa isi rezolve rapid o problema, uitandu-se la ceasul care ii spune ca in cateva minute incepe sedinta. N-are timp de discutii, asa ca se concentreaza doar la ce crede ca ar mai putea adauga in prezentare. Ridica ochii din dosarul pe care il tine strans in brate si o vede."Au! Probabil e noua. Arata bine. Cam suparata. Ochi frumosi, picioare lungi.Trebuie sa o cunosc."

Ea: Il vede. O fixeaza cu privirea. Cine o mai fi si asta? E dragut. E chiar dragut. Ar trebui sa-i spuna cineva, totusi, ca are cravata stramba. Ce frumos zambeste. Vine incoace. Panica. Bine ca fix azi am ales sa nu ma machiez.

- Buna, eu sunt Vlad, de la departamentul IT. Nu cred ca te-am mai vazut.
- Imi pare bine de cunostiinta, Vlad, eu sunt Anca. Nu ai fi avut cum, lucrez doar de cateva zile aici.

El: Imi place. De acum e usor. Trebuie sa ies cu ea.

Ea: Nu-nteleg de ce imi zambeste. Nu vad nimic amuzant. Crede ca deja m-a cucerit. Tipic.

El: Oare e interesata? Sa nu fac vreo prostie, astept sa imi dea un semn.

Ea: Dupa ce, mai devreme, m-am strambat la el, daca ii  zambesc acum, o sa inteleaga ideea? Daca are o cravata urata si stramba, cum era sa reactionez? Dar, in rest, e perfect.

El: A zambit. Asta a fost. O scot in oras. Acum ma grabesc, dar o sa o sun.

To be continued...


P.S. Poza nu imi apartine.Poveste fictiva. Dedicata unor cupluri dragi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

New books :)

Am vrut sa scriu azi, deoarece sunt entuziasmata. Am fost la British Council sa imi iau niste carti si m-am hotarat asupra a doua carti de fictiune si alte doua de business si drept international. Una din carti se numeste "The Kaiser's last kiss", de Alan Judd. E chiar funny, dar fata de la biroul de la care imprumutam cartile, a zambit cand a vazut ca am luat aceasta carte. Si in gandul meu imi spuneam: De ce?! Ce e asa ciudat ca o fata sa citeasca romane despre Al Doilea Razboi Mondial si exilari? E tentatia titlului...ultimul sarut. Cine? Cui? Unde? Cum? NU?!:D A doua este "Gifted", de Nikita Lalwani. Este vorba de o fetita inzestrata cu darul numerelor, al matematicii. Apoi vine "The European Court and Civil Society", de Rachel A. Cichowski. Am vrut sa stiu mai multe despre Uniunea Europeana si despre dreptul international. Siiiii..."Why you're DUMB, SICK & Broke... And how to get SMART, HEALTHY & RICH", de Randy Gage. Cred ca...

Reguli

Rule no.1: Never force her to do anything. Rule no.2: If she can't sleep, read her a bedtime story. Rule no.3: If you get in a fight with her and she starts crying, just stop and hold her. Rule no.4: Call her beautiful, especially when she least expects it. Rule no.5: Don't let go first during a hug. Rule no.6: Accept her for who she is. Rule no.7: Call her beautiful instead of hot or sexy. Rule no.8: When she's fighting with someone, defend her even when you don't think she is right. Rule no.9: Sing to her, no matter how terrible your voice is. She'll like it. Rule no.10: Kiss her when she's sleeping. Rule no.11: Never lie to her, she'll find out. Rule no.12: Always make the first move. Rule no.13: Play with her hair when she's laying on your chest. Rule no.14: Never let her walk home alone. Rule no.15: Watch the sunset with her. Rule no.16: Comfort her when she's scared. Rule no.17: Give her your sweater when she is cold. Rule n...

O afacere nereusita

Azi stiu sigur despre ce vreau sa scriu. Despre cei ce au fost; cei ce au fost "iubirea vietii". E oarecum amuzant acum, cand ma gandesc ca nu demult, credeam cu tarie ca nu toate lucrurile au un sfarsit. Sau, cel putin, pentru mine nu aveau un sfarsit. Imi spuneam: mie nu mi se poate intampla nimic din ce nu pot controla, stiu ce simt si ceea ce simt acum o sa simt mereu, ce se poate schimba? Si chiar daca s-ar schimba ceva, cu siguranta m-as putea adapta, as anticipa, cu siguranta, evenimentul, si as continua in echilibrul de pana atunci. Exact asa n-a fost! Se pare ca imi cam place sa fiu sigura de lucruri relative, cum e dragostea. Dragostea vine si pleaca atunci cand nu te astepti. Si nu vine suav si linistit. Vine si te loveste puternic. Vine ca un soare puternic si pleaca exact ca o usa trantita in nas. Si oricat de mult ti-ai dori sa o redeschizi, nu poti uita, ca odata te-a ranit si ca s-ar putea sa produca daune iremediabile la urmatoarea incercare. O relat...