Treceți la conținutul principal

Un film bun

  
A trecut ceva timp de cand nu am mai scris, iar asta din cauza problemelor cu laptopul, care sper sa se remedieze cat de curand. 

Sunt foarte entuziasmata in legatura cu un film pe care am avut ocazia sa il urmaresc aseara, "Voces inocentes", sau, tradus de romanii nostrii exceptionali, "Voci inocente in casa de carton". Film care ne introduce treptat in viata lui Chava, un pusti de 11 ani, care, obligat de circumstante, trebuie sa se transforme in "barbatul familiei", dupa ce tatal i-a abandonat, pe el si familia lui, in plin Razboi Civil. In timpul decadei anilor '80 in El Salvador, fortele armate ale guvernului recrutau copii de 12 ani, scotandu-i pur si simplu cu forta din scoli. Daca Chava are noroc, mai are un an de inocenta, pana va ajunge la randul lui, inrolat si luptand impotriva rebelilor FMLN ( Frente Farabundo Marti para la Liberacion Nacional). Viata micutului Chava se transforma intr-o lupta pentru supravietuire, in care trebuie sa tina piept nu numai focurilor de arma, dar si efectelor violentei stradale zilnice. Avand iubirea mamei lui ca unica arma si indragostit de o colega de clasa, Chava gaseste curajul de a infrunta pericolele si de a-si tine inima deschisa, contrar situatiei dezolante in care se afla.

In final, Chava reuseste sa scape de recrutarea fortelor armate si fuge in Statele Unite, iar dupa 6 ani de la despartire, se reuneste cu familia lui.

Filmul a aparut in anul 2004 si il are ca protagonist pe Carlos Padilla (Chava).

Din pacate, nu am mai reusit sa aflu nimic despre Carlos Padilla, insa mi s-a parut extrem de potrivit pentru rolul lui Chava, o interpretare extraordinara a unui baietel de 11 ani. 

Il recomand cu mare placere, chiar daca nu este genul de film care sa va relaxeze, puteti profita de informatiile pe care vi le ofera si de adrenalina constanta de-a lungul celor 106 minute.

O seara frumoasa!





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

New books :)

Am vrut sa scriu azi, deoarece sunt entuziasmata. Am fost la British Council sa imi iau niste carti si m-am hotarat asupra a doua carti de fictiune si alte doua de business si drept international. Una din carti se numeste "The Kaiser's last kiss", de Alan Judd. E chiar funny, dar fata de la biroul de la care imprumutam cartile, a zambit cand a vazut ca am luat aceasta carte. Si in gandul meu imi spuneam: De ce?! Ce e asa ciudat ca o fata sa citeasca romane despre Al Doilea Razboi Mondial si exilari? E tentatia titlului...ultimul sarut. Cine? Cui? Unde? Cum? NU?!:D A doua este "Gifted", de Nikita Lalwani. Este vorba de o fetita inzestrata cu darul numerelor, al matematicii. Apoi vine "The European Court and Civil Society", de Rachel A. Cichowski. Am vrut sa stiu mai multe despre Uniunea Europeana si despre dreptul international. Siiiii..."Why you're DUMB, SICK & Broke... And how to get SMART, HEALTHY & RICH", de Randy Gage. Cred ca...

Reguli

Rule no.1: Never force her to do anything. Rule no.2: If she can't sleep, read her a bedtime story. Rule no.3: If you get in a fight with her and she starts crying, just stop and hold her. Rule no.4: Call her beautiful, especially when she least expects it. Rule no.5: Don't let go first during a hug. Rule no.6: Accept her for who she is. Rule no.7: Call her beautiful instead of hot or sexy. Rule no.8: When she's fighting with someone, defend her even when you don't think she is right. Rule no.9: Sing to her, no matter how terrible your voice is. She'll like it. Rule no.10: Kiss her when she's sleeping. Rule no.11: Never lie to her, she'll find out. Rule no.12: Always make the first move. Rule no.13: Play with her hair when she's laying on your chest. Rule no.14: Never let her walk home alone. Rule no.15: Watch the sunset with her. Rule no.16: Comfort her when she's scared. Rule no.17: Give her your sweater when she is cold. Rule n...

O afacere nereusita

Azi stiu sigur despre ce vreau sa scriu. Despre cei ce au fost; cei ce au fost "iubirea vietii". E oarecum amuzant acum, cand ma gandesc ca nu demult, credeam cu tarie ca nu toate lucrurile au un sfarsit. Sau, cel putin, pentru mine nu aveau un sfarsit. Imi spuneam: mie nu mi se poate intampla nimic din ce nu pot controla, stiu ce simt si ceea ce simt acum o sa simt mereu, ce se poate schimba? Si chiar daca s-ar schimba ceva, cu siguranta m-as putea adapta, as anticipa, cu siguranta, evenimentul, si as continua in echilibrul de pana atunci. Exact asa n-a fost! Se pare ca imi cam place sa fiu sigura de lucruri relative, cum e dragostea. Dragostea vine si pleaca atunci cand nu te astepti. Si nu vine suav si linistit. Vine si te loveste puternic. Vine ca un soare puternic si pleaca exact ca o usa trantita in nas. Si oricat de mult ti-ai dori sa o redeschizi, nu poti uita, ca odata te-a ranit si ca s-ar putea sa produca daune iremediabile la urmatoarea incercare. O relat...