Treceți la conținutul principal

Magnifique David Suchet as detective Hercule Poirot



“Ah, but life is like that! It does not permit you to arrange and order it as you will. It will not permit you to escape emotion, to live by the intellect and by reason! You cannot say, 'I will feel so much and no more.' Life, Mr. Welman, whatever else it is, is not reasonable. [Hercule Poirot]” 

          We all know there is one Belgian detective that we admire and appreciate, brought to life by one great actor - David Suchet. Why did I choose to write about him? It is because I honestly believe it to be the only television series that makes me want to watch it over and over again, that never loses its charm and elegance. Spending time watching Poirot exercising his little grey cells is something ideal whenever I get some free time.

          Oh, how I love to see this little Belgian man in David Suchet. Such a funny, brilliant man he brings to life: tidy, orderly, a man that enjoys symmetry and being alone.  The character of Poirot was created in 1916, by the great Dame Agatha Christie, and he appeared since in 33 novels and 65 short stories and is "the only fictional character to be honored with a front page obituary on The New York Times." (poirot.us) 

         His interest in psychology, behaviorism, not doing the "dirty" police work, as in taking fingerprints and settling with the obvious it is quite fascinating to me. People are such complex beings, hard to read through the surface, but usually vulnerable and full of emotions on the inside. Our skins, our eyes, our gestures keep a trace of the events we have been through. We dissimulate, we open up, we struggle, we persevere, we love deeply, we forgive, we recover, we suffer, we endure, we win, we feel ecstatic, we are...human. 
        
 And Hercule Poirot knows how to take advantage of that.




Picture by Rex Features - www.telegraph.co.uk

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La un ceai cu scortisoara

Oare de ce ne multumim mereu cu lucruri mediocre, care nu ne fac fericiti pe deplin, asa cum meritam? Ne gandim ca poate ceva mai bun nu o sa gasim?! Cum ar fi o slujba mai buna, un partener mai bun. Oamenii din jurul nostru ne influenteaza succesul si visele atat de mult ca nu ne dam seama. Suntem niste roboti programati sa creada ca in lumea asta singura optiune este sa supravietuim, nu sa profitam de faptul ca putem avea tot ce ne dorim si ca asta nu este un pacat. Se spune ca salariul tau reprezinta media salariilor celor mai apropiate 5 persoane din viata ta. Si asta se aplica si in cazul dragostei, sau al sanatatii. Gandeste-te putin! Si tot ceea ce facem este sa ne victimizam. Ne intalnim cu prietenii sa mai dicutam despre cum nu mai avem bani, ne certam cu iubita/ul, am ramas cu masina in pana inaintea unei intalniri importante si cum toate sunt evenimente asupra carora nu aveam sau aveam foarte putin control. In loc sa obtinem ceea ce din nastere ne este cuvenit, ne impiedicam...

New books :)

Am vrut sa scriu azi, deoarece sunt entuziasmata. Am fost la British Council sa imi iau niste carti si m-am hotarat asupra a doua carti de fictiune si alte doua de business si drept international. Una din carti se numeste "The Kaiser's last kiss", de Alan Judd. E chiar funny, dar fata de la biroul de la care imprumutam cartile, a zambit cand a vazut ca am luat aceasta carte. Si in gandul meu imi spuneam: De ce?! Ce e asa ciudat ca o fata sa citeasca romane despre Al Doilea Razboi Mondial si exilari? E tentatia titlului...ultimul sarut. Cine? Cui? Unde? Cum? NU?!:D A doua este "Gifted", de Nikita Lalwani. Este vorba de o fetita inzestrata cu darul numerelor, al matematicii. Apoi vine "The European Court and Civil Society", de Rachel A. Cichowski. Am vrut sa stiu mai multe despre Uniunea Europeana si despre dreptul international. Siiiii..."Why you're DUMB, SICK & Broke... And how to get SMART, HEALTHY & RICH", de Randy Gage. Cred ca...

O afacere nereusita

Azi stiu sigur despre ce vreau sa scriu. Despre cei ce au fost; cei ce au fost "iubirea vietii". E oarecum amuzant acum, cand ma gandesc ca nu demult, credeam cu tarie ca nu toate lucrurile au un sfarsit. Sau, cel putin, pentru mine nu aveau un sfarsit. Imi spuneam: mie nu mi se poate intampla nimic din ce nu pot controla, stiu ce simt si ceea ce simt acum o sa simt mereu, ce se poate schimba? Si chiar daca s-ar schimba ceva, cu siguranta m-as putea adapta, as anticipa, cu siguranta, evenimentul, si as continua in echilibrul de pana atunci. Exact asa n-a fost! Se pare ca imi cam place sa fiu sigura de lucruri relative, cum e dragostea. Dragostea vine si pleaca atunci cand nu te astepti. Si nu vine suav si linistit. Vine si te loveste puternic. Vine ca un soare puternic si pleaca exact ca o usa trantita in nas. Si oricat de mult ti-ai dori sa o redeschizi, nu poti uita, ca odata te-a ranit si ca s-ar putea sa produca daune iremediabile la urmatoarea incercare. O relat...